Oamenii, din cele mai vechi timpuri au vorbit şi au auzit. Schimbul de idei pe baza simţurilor, poartă denumirea de comunicare. Aceasta presupune
existenţa cel puţin a unui emiţător, individul care vorbeşte, şi a cel puţin unui receptor, individul care ascultă.
După ce s-au păruit animalic, câteva milioane de ani, oamenii au început să sintetizeze elementele de bază ale comunicării. Nu mai urlau unii la alţii, au inceput să articuleze cuvinte să moduleze expresii şi să structureze idei. Acestea
au stat la baza comunicării. Deci, ce este comunicarea? Citez din Wikipedia: "Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice,
texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu aparatele de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță = telecomunicații."
Definiţia anterioară este simplă seacă şi extrem de scolastică, dar cuprinde unul dintre elementele esenţiale ale comunicării, şi anume transferul de informaţii. Acesta este elementul esenţial în comunicare şi pentru a avea loc acest transfer de informaţii,
ca în tehnică elementul emiţător şi cel receptor trebuie să respecte o regulă de bază. Ei trebuie să fie acordaţi. În tehnică acest lucru se face acordând emiţătorul şi receptorul pe aceeaşi frecvenţă. Între oameni se face şi mai simplu: cei doi
emiţătorul şi receptorul trebuie să vorbească aceeaşi limbă.
Iată cum v-am introdus în definiţia acordării, termen, de altfel, foarte sugestiv. Acestă acordare, simplă în tehnică, nu este nici pe departe, la fel de simplă între
indivizii umani. Pentru a avea loc un
transfer de idei, nu este suficient ca cei doi să vorbească aceeaşi limbă. Este necesar ca cei doi să posede un bagaj de cunoştinţe similar sau apropiat. Degeaba aude receptorul,
dacă nivelul său de cunoştinţe nu-i permite să asimileze ideea.
Vorbele emiţătorului vor trece prin urechea receptorului, dar nu vor impresiona, în nici un fel creierul său.
Să vă dau un exemplu, cu epoleţi, pentru că tot am eu un dinte împotriva secreţilor. În armată, în locurile importante, unde se transmit informaţii esenţiale, receptorul este obligat să repete exact ceea ce
a scos pe gură emiţătorul. Acest lucru rezolvă o problemă, adică arată emiţătorului faptul că ordinul a fost recepţionat cum a fost transmis, dar nu arată în nici un fel dacă el a fost şi înţeles. Acest lucru
elimină erorile de transmisie, dar nu elimină şi erorile de execuţie. Pentru a elimina şi erorile de execuţie, receptorul trebuie obligat, într-un fel sau altul, să fie pus în situaţia de a gândi
aceste ordine şi mai ales, să execute ceea ce a înţeles.
Oricât ne-am strădui să simplificăm lucrurile, comunicarea nu este un lucru simplu. Atunci când nivelele de cunoştinţe ale indivizilor diferă foarte mult, comunicarea este foarte grea, chiar imposibilă.
Dacă emiţătorul menţine un nivel ridicat al comunicării, riscă să facă un monolog, adică să vorbească singur. Dilema lui cea mai mare este, însă, alta. El nu poate coborâ ştacheta oricât de jos.
Pentru că, atunci, comunicarea îşi pierde suportul ştiinţific. Deci, undeva trebuie făcut un compromis, pentru ca explicaţia să fie înţeleasă corect, în limbaj uzual, emiţătorul trebuie, în primul rănd,
să stăpânească foarte bine subiectul şi apoi să facă analogii cu elemente simple din viaţa reală.
Să vă dau un exemplu simplu: Toată lumea a aprins, în viaţa lui o lumânare. Dacă treceţi
palma pe deasupra flăcării foarte repede, veţi simţi căldură, dar pielea nu va fi arsă. Dar ia încercaţi
să nu o mişcaţi. Să staţi cu mâna în flacără. O să aveţi o arsură foarte mare. La fel se întâmplă
şi cu telefoanele celulare . Dacă vorbiţi prea mult la ele celulele voastre vor fi arse de energia
emiţătorului din telefonul celular. Acest lucru este nesesizabil decât la expuneri prelungite. Este un
fenomen de ardere lentă şi difuză, dar totuşi este un transfer termic important de la unda
electromagnetică (microunda) către celula vie. Aici mai intervin şi o serie de elemente
de apărare pe care şi le ia celula. De aceeea o să vă rog să consultaţi şi pagina unde vorbesc despre
cancer.
Ce legătură are acest lucru cu comunicarea? Are o legătură foarte mare. Cineva,
adică eu, încearcă să vă avertizeze asupra unui pericol. Acel cineva emite, dar nimeni, sau prea puțini
sunt pe recepție. În cazul acesta, nu are loc nici o comunicare. Vorbesc în van.
Din păcate foarte multă lume subestimează puterea acestei poluări invizibile. Din câte văd eu nu există om pe această planetă care să
nu fie afectat mai mult sau mai puţin. Lipsa de informare corectă și subestimarea puterii acestor radiații v-a adus în condiția de
bolnavi dependenți de un sistem la fel de bolnav. Vă rog să vedeţi şi pagina care explică
boala de radiaţie.
Ca o alternativă, pentru documentare corectă, citiţi cartea cu păţaniile mele
"Baloane de săpun". În această carte găsiţi multe explicaţii şi demonstraţii ştiinţifice
explicate pe înţelesul tuturor. Nu credeți? Asta este, doar, problema dumneavoastră. Realitatea este asta.
Pentru a ne sprijinii munca pe care o facem, de a dezvălui adevărurile ascunse de alții și incomode pentru
ticăloși, vă rugăm să donați, atât cât considerați dumneavoastră. Acești bani au ca destinație achiziționarea
de aparate de înregistrare a acestei poluări, aparate sofisticate și extrem de scumpe. Aceste website este
întreținut și menținut pe linia de plutire cu efortul meu personal. El va funcționa atâta vreme cât eu respir
și, în tot acest timp, voi publica informație științifică, dovedită, reală, bazată pe cauzalitate și motivație,
singurele motoare reale ale omenirii. Aparatura nu este necesară pentru a-mi dovedi mie. Eu am dovedit tot
ceea ce afirm. Aparatura este necesară pentru protecția inocenților prin demonstrarea către autorități a
genocidului mondial la care sunt silit să asist neputincios. Cu alte cuvinte, ... vorbesc singur. (Pentru donații COD IBAN: RO40BRDE250SV09406042500)